promovare


www.groupromo.ro

groupromo publicitate groupromo publicitate promovare oradea bihor romania


Meteo


Convertor valutar


baile tinca bihor

BĂILE TINCA
AŞEZARE
- 130 m altitudine
- pe terasa inferioară dreaptă a Crişului Negru;
- la Nord – Dealurile Miersigului, cu păduri de gorun;
- climat continental moderat t.m.a. = 10,5o C;
FACTORI DE CURĂ:
- izvoare cu ape minerale bicarbonatate, calcice, magneziene, sodice, carbogazoase, atermale.
- -bioclimat de cruţare.
INDICAŢII: afecţiuni ale tubului digestiv şi hepatobiliar, boli metabolice şi de nutriţie, afecţiuni asociate (ale aparatului locomotor, sistemului nervos periferic, cardiovascular, renal şi căile urinare, boli profesionale).
OBIECTIVE:
- Muzeul de Ştiinţe Naturale – colecţii de floră şi faună specifice văii Crişului Negru.
- Biserica de lemn din Căpâlna.


TINCA

DATE GENERALE
Comuna Tinca este situată în partea de sud a judeţului Bihor, în Câmpia Crişurilor, pe cele două maluri ale Crişului Negru (Râpa, Tinca şi Gurbediu pe malul drept, iar Belfirul şi Girişu-Negru pe malul stâng), la o distanţă de 592 de km de capitala ţării, la 40 de km de Oradea, reşedinţa judeţului Bihor şi la 24 de km de municipiul Salonta.
Centrul comunei – Tinca – este situat pe paralelele 460 şi 470 latitudine nordică şi pe meridianul 210 şi 560 longitudine estică.
Satele aparţinând comunei Tinca sunt aşezate în felul următor: în centrul comunei se află localitatea Tinca, la vest de aceasta Gurbediu, la est Râpa, la sud Belfir şi înspre sud-vest se află satul Girişu-Negru.
Comuna se învecinează la nord cu Husasău de Tinca (comună), la nord - vest se află comuna Mădăras, la vest comuna Tulca, la sud comunele Batăr şi Olcea, Cociuba Mare, iar la est comuna Holod şi la nord-est comuna Lăzăreni.
SCURT ISTORIC
Urmele aşezărilor omeneşti de pe cursul mijlociu al Crişului Negru se pierd în negura vremii. Săpăturile arheologice efectuate de către Muzeul Ţării Crişurilor în colaborare cu Institutul pedagogic din Oradea, pe terasa superioară a Crişului Negru, în punctul numit “Dealul Morilor” au scos la iveală urme de aşezări omeneşti datate în epoca pietrei şlefuite (neolitic-cultura criş).
Primele atestări documentare scrise, sunt mult mai târzii, majoritatea lor provenind din perioada feudalismului timpuriu. Astfel, localitatea Tinca este atestată documentar prima dată la 31 martie 1338, cu ocazia unei hotărnicii privitoare la moşiile aflate în partea nordică a Crişului Negru. Faptul că Tinca şi împrejurimile sale sunt amintite în aceste documente scrise demonstrează că aşezările de aici sunt, de fapt, mai vechi. Ipoteza e susţinută şi de unii istorici, care afirmă că, în urma distrugerii cetăţii Oradea de către tătari în anul 1241, autorul lucrării “Carmen miserabile” – Rogerius – s-ar fi refugiat pe aceste meleaguri locuite, împreună cu alţi concetăţeni de-ai săi.
Începând cu cea de-a doua jumătate a secolului al XV-lea şi până pe la sfârşitul secolului al XVII-lea, populaţia acestor sate a avut de suferit atât de pe urma exploatării sociale, cât şi de pe urma numeroaselor incursiuni şi chiar a ocupaţiei turceşti. În legătură cu această perioadă frământată a istoriei poporului român, documentele menţionează destul de des numele şi situaţia satelor din această zonă, între altele, distrugerile pricinuite de invaziile turceşti din anii 1555, 1597, 1599, precum şi inscripţiile ce se întocmesc în 1552, 1555, 1605, 1692 şi altele mai târzii în legătură cu obligaţiile feudale ale iobagilor din aceste localităţi. De menţionat că, în toată această perioadă, populaţia din această zonă, cu toate retragerile temporare din faţa primejdiilor a rămas pe vetrele ei, continuând să se ocupe de cultivarea pământului, creşterea animalelor şi prelucrarea lemnului.
Situaţia nu s-a îmbunătăţit nici după alungarea turcilor, stăpânirea habsburgică organizând şi mai meticulos exploatarea iobagilor din Transilvania. Frământările sociale continuă, mulţi din iobagii locali participând la răscoalele ce au avut ca scop alungarea habsburgilor din Transilvania.
În preajma şi după anul 1800 constatăm pătrunderea relaţiilor capitaliste în agricultura satelor de pe Crişul Negru. Stăpânii de moşii (Episcopia Catolică din Oradea şi Capitlul ei) arendează iobagilor, în grele condiţii, suprafeţe de terenuri agricole.
Ca urmare a dezvoltării localităţii Tinca, după 1800 este ridicată la rangul de oraş, în 1855 devine târg de câmpie, iar cu doi ani mai înainte, respectiv în anul 1853, localitatea se constituie ca centru de plasă. Din acelaşi an are şi carte funduară (funciară). Dezvoltarea economică a comunei capătă un nou impuls prin construirea liniei ferate Ciumeghiu-Holod, dată în folosinţă în anul 1899. După 1900, apar şi se dezvoltă o serie de ateliere meşteşugăreşti şi mori mecanice, care folosesc deja munca salariată.
Primul război mondial a adus multe suferinţe populaţiei din satele comunei. Izbucnirea revoluţiei burghezo-democratice de la sfârşitul anului 1918 a antrenat şi masele populare din aceste părţi. Ele au primit cu mare entuziasm hotărârea Adunării Naţionale de la Alba-Iulia din 1 decembrie 1918, privitoare la unirea Transilvaniei cu România. Din comuna Tinca au participat efectiv la acest eveniment Andrei Ile şi Aurel Pinţea din Tinca, Petru şi Gheorghe Sârbu din Girişu-Negru, Iova Moise din Râpa şi alţi locuitori.
În timpul celui de-al doilea război mondial, locuitorii comunei au participat la luptele de eliberare a pământului românesc de sub stăpânire străină, iar în septembrie 1944 populaţia civilă a dat o mână de ajutor trupelor române pentru eliberarea satelor.
Perioada comunistă aduce transformări economice, în parte pozitive, pentru comuna Tinca, dar şi constrângeri de ordin religios, politic şi spiritual. Pentru convingerile lor, unii locuitori ai comunei au fost deportaţi la canal, de unde mulţi nu s-au mai întors niciodată.
RELIEF
Ca formă de relief, comuna este situată în Câmpia Vestică şi o mică porţiune în Piemonturile estice; după unii geografi, acestea ar fi Câmpia Crişurilor şi Piemontul Codrului (ca formă de megarelief). Ca forme de mezo-relief au fost determinate Lunca Crişului Negru şi platforma piemontană terasată, în partea nordică. Ca forme de micro – relief se întâlnesc văile temporare care au, în general, o direcţie nord-sud, precum şi dealurile din Râpa (dealul Burzăului) la nord, dealul Husasăului şi dealul Fonăului.
Suprafaţa totală a comunei Tinca este de 145 km2. Marea majoritate a reliefului o formează Câmpia Crişului Negru, ocupând toată suprafaţa de sud a comunei (malul stâng al Crişului Negru), iar în partea de nord (malul drept al Crişului Negru) pe lângă forma de relief a câmpiei mai găsim dealurile amintite, de fapt două terase ale Crişului Negru. Pe lângă acest râu s-a format Lunca Crişului, având în compoziţie pietrişuri mari şi mărunte, precum şi din nisip. Această luncă este folosită pentru păşunat şi pentru fâneţe naturale. Cu ocazia ploilor mai abundente lunca este inundată.
Altitudinea faţă de nivelul mării este de 166 m la nord, 130 m în centrul localităţii de reşedinţă şi 155 m pe malul Crişului Negru.
CLIMA
Câmpia vestică, este supusă, din punct de vedere climatic, atât influenţei oceanice, cât şi celei continentale, astfel că aşezarea are un climat temperat continental, cu o nuanţă mai caldă şi mai umedă decât în celelalte câmpii ale ţării, cu veri relativ călduroase şi cu ierni blânde.
Masele de aer care se revarsă asupra acestei zone sunt de origine diferită: Oceanul Atlantic, Marea Mediterană, Marea Baltică, etc. Cele mai frecvente mişcări ale maselor de aer sunt dinspre nord – nord-vest.
Temperatura medie anuală este de 10,50 C; temperatura medie cea mai ridicată se înregistrează în luna iulie, având valoarea de 21,20 C, iar cea mai scăzută medie lunară este în ianuarie –150 C. Numărul zilelor cu temperatură de peste 200 C este de 99.
Precipitaţiile medii anuale sunt de 635 mm, egale cu media pe ţară. Pe anotimpuri, precipitaţiile sunt repartizate în felul următor: iarna –116,3 mm, primăvara 162,9 mm, vara 200 mm şi toamna 155,8 mm. Cele mai abundente ploi cad la sfârşitul primăverii şi începutul verii.
Cele mai frecvente vânturi sunt cele din nord-vest, vânturi umede şi reci, şi vânturile din sud şi sud-vest.
HIDROGRAFIA
Teritoriul comunei aparţine bazinului Crişului Negru şi anume limita inferioară a cursului mijlociu. Crişul Negru are aici un curs mediu matur, o albie cu multe meandre, acumulări de aluviuni, insuliţe, cursuri secundare, iar albia majoră relativ lată. Distanţa de la izvorul râului până la comuna Tinca este de 92 de km. Lăţimea medie a albiei minore a Crişului Negru la Tinca este de circa 40 m, iar adâncimea medie de cca. 3,5 m. Albia majoră este străbătută de mai multe cursuri secundare, dintre care cea mai importantă albie este “Crişul Mort”, părăsită în secolul trecut când s-a construit o albie nouă, cea actuală, astfel că intrarea în “Crişul Mort” este închisă în partea superioară şi nu primeşte apă decât din cursurile de apă din Tinca şi din aval, cu ocazia inundaţiilor.
Afluenţii mai importanţi ai Crişului Negru, pe teritoriul comunei sunt următorii: Valea Pustei, care trece prin satul Râpa, Valea Nouă, care trece prin satul Gurbediu, ambele în partea dreaptă a Crişului Negru, iar în partea stângă “Rătăşelu” care străbate satele Belfir (aici se numeşte Asău) şi Girişu-Negru. Aceste cursuri de apă au un debit foarte variat, apele lor cresc mult în anotimpul ploios şi aproape dispar (cu excepţia Gurbediului) în lunile secetoase.
Lacuri cu ape permanente nu sunt pe teritoriul comunei.
VEGETAŢIE
Pe teritoriul comunei avem o suprafaţă de 12.829 ha de teren forestier, care face parte din zona de câmpie. Esenţa cea mai des întâlnită este guercineea, iar grosimea medie este de 24 cm în diametru. Pădurile din raza comunei sunt parcelate, delimitate de linii parcelare, accesibile dar nepietruite. Fondul forestier din raza Ocolului Silvic Tinca are o zonă mlăştinoasă în suprafaţă de cca. 5 ha, situată pe valea Topile, într-un singur loc. Comuna Tinca deţine în proprietate o suprafaţă de peste 1.000 ha de teren forestier, aflat în prezent, în administrarea Ocolului Silvic Tinca.
POPULAŢIA
Comuna Tinca are o populaţie de 7.474 locuitori, din care: 4.972 sunt români, 1.350 maghiarii şi 1.160 rromii. Localitatea de reşedinţă – Tinca – însumează 4.343 de locuitori, din care: 2.596 români, 886 de etnie maghiară şi 758 de etnie rromă.
TRADIŢIE ŞI CULTURĂ
În ceea ce priveşte viaţa social-culturală a comunei Tinca, menţionăm că documente scrise amintesc de existenţa unui învăţământ organizat încă de prin secolul al XVII-lea. În 1700 la Tinca funcţiona deja o şcoală românească, care pe parcurs a fost reorganizată şi lărgită. Această şcoală primeşte un puternic sprijin în anul 1860, când Nicolae Jiga îi donează un teren intravilan cumpărat cu 4.000 de florini pentru construirea unui nou local de şcoală (în prezent, liceul din localitate îi poartă numele). Din anul 1858 Tinca are şi o grădiniţă de copii. După unire, şcolile din comuna Tinca au fost transformate în şcoli de stat, iar din anul 1961, în localitatea de reşedinţă funcţionează un liceu teoretic.
În legătură cu viaţa cultural-artistică, subliniem înfiinţarea a două coruri, încă de la sfârşitul secolului trecut: Corul din Girişu-Negru – 1893 şi Corul meşteşugarilor din Tinca – 1896. În octombrie 1910 se constituie la Tinca “Despărţământul” Astra, avându-l ca preşedinte pe Andrei Ile, prin a cărui activitate s-au organizat numeroase manifestări cultural-artistice, printre care amintim şi prima reprezentaţie de teatru în limba română, în 1911, dată de către trupa lui Aurel P. Bănuţ, iar corul “Hilaria” din Oradea a făcut prima sa vizită la Tinca în anul 1907.
În anul 1932, ASTRA organizează o mare manifestare cultural-artistică, cu participarea numeroaselor formaţii artistice şcolare din satele comunei şi din împrejurimi.
În anul 1946 ia fiinţă primul cămin cultural din istoria localităţii, iar în anul 1967 a fost construit un altul, pe baza contribuţiei cetăţenilor.
Din anul 1956 în Tinca funcţionează un muzeu de ştiinţe naturale, a cărui activitate a fost mult impulsionată prin eforturile unui autodidact local, dl. Csak Coloman, în prezent cetăţean de onoare al comunei. Primăria comunei Tinca, în colaborare cu Biserica reformată Tinca se îngrijesc în prezent de această instituţie. În colecţia muzeului se păstrează o mandibulă completă de mamut (Mammuthus primigenius), material descoperit cu ocazia săpării căminului pentru turbină la moara de lângă staţiunea balneară, în anul 1932, la 8 m adâncime. De asemenea, un alt exemplar rar este fragmentul de molar de mamut, descoperit în albia Crişului-Negru, în anul 1964.
Din anul 1952 funcţionează o bibliotecă comunală, având la începuturi peste 27.000 de volume. Activitatea bibliotecii este coordonată şi sprijinită, în zilele noastre, de către Consiliul Local Tinca.
Cu privire la meşteşugurile tradiţionale din zonă, cel mai frecvent este cel legat de prelucrarea lemnului.
De asemenea, târgul şi oborul de animale din Tinca, ţinut în fiecare zi de luni a săptămânii, cunoaşte o vechime de peste 100 de ani.
ECONOMIA LOCALĂ
Activităţile economice preponderente în cadrul comunităţii sunt: agricultura, zootehnia, industria alimentară, industria prelucrării lemnului. De asemenea, poate fi menţionată şi extragerea ţiţeiului. Tendinţele viitoare se axează, în principal, pe creşterea animalelor şi legumicultură, iar în ceea ce priveşte industria, o dezvoltare deosebită cunoaşte industria alimentară şi cea a prelucrării lemnului.
ODIHNĂ ŞI AGREMENT
În cursul lunii mai, principala atracţie o constituie Poiana Narciselor din cantonul Goronişte – Gurbediu, atât localnicii, cât şi vizitatorii făcând drumeţii în această zonă.
Staţiunea Tinca dispune de 3 izvoare cu ape minerale bicarbonatate, calcice, magneziene, sodice, carbogazoase. Mineralizarea totală 3976-7327 mg%o. Astfel pe perioada verii, Crişul-Negru şi Staţiunea balneo-climaterică Tinca atrag numeroşi vizitatori, fie pentru tratament, fie pentru petrecerea timpului liber.
În luna august a fiecărui an se organizează “Zilele Tincanilor”.
Pasionaţii de vânătoare sunt aşteptaţi la Cabana de la Goronişte – Gurbediu, iar cei cărora le place să pescuiască sunt aşteptaţi la deschiderea sezonului la Staţiunea balneo-climaterică Tinca.


www.baile-tinca.bihor.ro
,cazare ,baile tinca ,bihor, tratamente ,afecţiuni , tubul , digestiv ,hepatobiliar, boli , metabolice , nutriţie, afecţiuni, asociate ,aparatul , locomotor, sistemul , nervos , periferic, cardiovascular, renal , căile urinare, boli profesionale
www.baile-tinca.bihor.ro ,cazare ,baile tinca ,bihor, tratamente ,afecţiuni , tubul , digestiv ,hepatobiliar, boli , metabolice , nutriţie, afecţiuni, asociate ,aparatul , locomotor, sistemul , nervos , periferic, cardiovascular, renal , căile urinare, boli profesionale
www.baile-tinca.bihor.ro ,cazare ,baile tinca ,bihor, tratamente ,afecţiuni , tubul , digestiv ,hepatobiliar, boli , metabolice , nutriţie, afecţiuni, asociate ,aparatul , locomotor, sistemul , nervos , periferic, cardiovascular, renal , căile urinare, boli profesionale





www.crisulrepede.ro www.osterreich.ro www.groupromo.ro www.Baile-1-Mai.bihor.ro www.hungaria.ro www.Baile-Felix.bihor.ro www.Biserici-din-lemn.Bihor.ro www.Padis.bihor.ro www.Pesteri.Bihor.ro www.Stana-de-Vale.bihor.ro www.Vartop.bihor.ro